Bucureștenii poveștii de astăzi sunt emblematici. Au trăit ani de zile la oraș, până când au zis: `Gata, de mâine schimbăm totul! Mergem la țară și producem legume!`Și au făcut-o, cu mult curaj, cu un plan de bătaie bine pus la punct și cu trudă din zori până în noapte.

CUM SĂ FACI UN SOLAR? AU ÎNVĂȚAT PE PIELEA LOR!

Cam așa au gândit acum 3 ani Iuliana și Lucian Iordache. Ea lucra în IT, ba chiar mai cochetează de acasă, de la sat, cu un party-time job de felul asta, el muncitor în construcții. Lucian Iordache pot spune chiar că a cunoscut și sistemele de lucru de afară, muncind mai multă vreme în Suedia.

Au ajuns în Răscăieți. Dâmbovița, după ce au cumpărat o casă bătrânească și cateva mii de metri pătrați de teren pe care au ridicat solarul. Deloc ușor. Era pentru prima oară când Lucian făcea asta. În el au cultivat, roșii, ardei, vinete, salată, rucola, ridichi, castraveți. Lista e lungă, iar proiectele agricole ale familiei Iordache sunt multe. Când stai de vorbă cu soții Iordache îți dai seama că dacă ești genul comod, care vrea o afacere cu bani puțini sau chiar gratis, nu agricultura este soluția. Ei au investit peste 5.000 de euro doar în solar, la care, bineînțeles s-au adaugăt semințele, utilajul pe care au fost nevoiți să îl cumpere și alte accesorii. Peste toate astea muncă….multă muncă.

Iuliana Iordache spune, însă, că nu se compară cu rutina de oraș. Plus că are acum un scop bine definit. Să manânce sănătos și să le ofere și altora legume netratate sau tratate cât mai aproape de metoda bio. Așa au ajuns de la începutul anului până acum la clientul 400. Sigur, nu toți sunt stabili, dar sunt suficienți cât din profit să se acopere deja investiția inițială. Pământul cultivat este în proces de conversie bio, ceea ce înseamnă că pe el nu mai ajung substanțe chimice…ajung cel mult maceratele de urzică și ardei, singurele folosite contra dăunătorilor.

Roșiile, spune Iuliana, au fost anul acesta puține. A plouat mult și din cauza umezelii s-au mănat.

Acum, de sezon în seră cresc vinetele, ardeii, ridichiile, castraveți, salata. La acestea se adaugă rucola și pătrunjelul, pentru că are clienți care îi cer.

ÎN TOP, ZACUSCA DE VINETE ȘI DOVLECEI PLUS ULEIUL DE FLOAREA SOARELUI

Asta e vremea când se culeg roadele muncii. Când toamna, la caderea serii deschizi lumina în cămară și redescoperi zeci de borcane cu zacusca, gem, nectar de fruncte, dulcețuri murături. Iuliana e tare mândră de ele și îi poftește pe cei ce vor să le comande, cel mai simplu pe blogul personal http://iulianai.blogspot.ro/.

MÂNCARE SĂNĂTOASĂ PENTRU BEBELUȘI

Și pentru că a venit vorba de clienți, rădăcinoasele fac parte din cultura de iarnă. Mai ales că multe mămici cu bebelulși ce au alimentația în diversificare le cer. Le e teamă că ceea ce găsesc în piețe ar putea conține diverse substanțe chimice folosite la creșterea plantei. Și uite așa vin ideile de afaceri, pe mai departe. Când am ajuns la Răscăieți, Lucian Iordache scotea vrejurile de roșii. De a doua zi urma ca pământul să fie pregătit pentru o altă cultură. 

„OFIȚERUL ACOPERIT „DIN LANUL DE PORUMB

Este o afacere în dezvoltare. La ea, ca și la familia Iordache, lumea din sat se uită straniu. Nu înțeleg de ce au plecat de la oraș să vină într-un colț de țară, când ei râvnesc după urbe. S-ar muta la oraș, dacă ar avea cu ce să se susțină. Familia Iordache are și un băiat de aproape 14 ani. Nu s-a acomodat cu viața de țară și cu întrebările iscoditoare de la școală. Iuliana Iordache, însă, ține pulsul satului sub lupă pe blogul său. Și uite așa, în plină campanie nu agricolă, ci electorală, ea a surprins cum nu se poate mai bine atmosfera. O redau aici integral:

O tură până la magazin. În trecere auzii: „Păi, țăranul nu mai are voie aia, țăranul nu mai are voie ailaltă. Până când? Ce mai avem noi voie?”

La o alta tură până-n sat:
„Așa preț mic la porumb nu a mai fost! Eu ce fac acum? Ce dracu  vor aștia de la noi?”

„Nu am scos cât am băgat! Prețul e foarte mic! Nu mai vând! Unde vor să ne aducă ăștia?!”

„Ce vor ăștia de la noi? Vor să ne distrugă de tot?

Frânturi din discuțiile oamenilor care au muncit cinstit, mult, greu, toată vara.
Concluzia mea? Ochii incep sa se deschidă.
Dorința mea: să apuc sa trăiesc ziua în care țăranii se vor trezi!

Este opinia unui cetățean simplu, uzat de viața de oraș, întinerit de munca de zi cu zi cu pământul și roadele sale.